deundeJobs

Azi mi-am făcut propria platformă de a-mi căuta job. Fără alte introduceri vă prezint:

deundeJobs

Singura platformă care oferă FEEDBACK după un șir de 4 filtre de selecție pentru un amărât de job entry-level. Cum adică singura platformă care face asta? Daa! Ferească Dumnezeu să sune recruiterul înapoi pentru feedback. Chiar am impresia în momentul ăsta că le e frică să sune candidatul să-l refuze și mă amuză tare treaba asta. Mai mult decât atât mi se pare că se țin interviuri doar ca să mai facă și HR-ul ceva…

O să-mi vărs frustrarea pe situația asta pentru că nu sunt singurul student care își caută un job acum și cu siguranță nu doar studenții sunt în situația asta.

Ok, bun. Acum vreo 2-3 luni am început să îmi caut din nou un job pentru că mă plictiseam și aveam nevoie de ceva să îmi ocupe timpul. Chiar nu sunt genul care să stea degeaba, vreau să mă simt ocupat, plus că dacă mai învăț ceva e tocmai bine. Zis și făcut, încep căutarea.

METODA 1 – Prieteni și cunoștințe (rată de succes 28,5%)

M-a dus pe mine capul să întreb întâi prieteni, cunoștințe și să văd poate prind ceva. A mers… să trimit CV-ul… Atât. Nimic nou, am rămas doar cu CV-ul trimis și cam atât.

METODA 2 – Site cu joburi (rată de succes 34,4%)

Unde mai bine decât pe prea bine cunoscutele site-uri cu joburi. Dar ce crezi? Am avut succes acolo? Dacă aveam, probabil eram angajat acum! Glumesc și fac haz de necaz, însă lucrul cu mare m-am ales de pe urma experienței cu site-urile astea e că acum primesc oferte de joburi mama mama… Sub formă de newsletter. E foarte enervant că tu ajungi să primești niște poziții pe care probabil nici ăia de la HR nu știu ce vor exact.

METODA 3 – LinkedIn (rată de succes 84,8%)

Băi, nu știu ce a fost cu mine atunci, dar am avut cea mai inspirată idee și vreau să vă încurajez să faceți asta pentru că funcționează (aproape în toate cazurile sau cel puțin în majoritatea ai un răspuns).

Nu te gândi că am aplicat pe LinkedIn Jobs, altă prostie și aia. Nope! Am zis că dau mesaj direct oamenilor de HR. Guess what? Tipele de pe HR chiar îți răspund pe LinkedIn în majoritatea cazurilor, tot ce contează e să te prezinți tu pe scurt și să le spui direct ce îți dorești. Prima dată am formulat un mesaj tip pe care să-l adaptez în funcție de persoană/companie/industrie.

,,Salut, X!

Numele meu este Costin, sunt student în anul III la ASE – REI și încerc în momentul de față să îmi construiesc o carieră. Îți scriu pentru un potențial internship / job entry-level în cadrul Y.

Câteva lucruri despre experiența mea:
• Sunt Strategic Leader în cadrul ASER (Asociația Studenților Economiști din România) și mă ocup de asigurarea resurselor necesare dezvoltării organizaționale și asigur overview-ul necesar pentru întreaga asociație.
• Am început să lucrez încă din primul an de facultate și am reușit să acumulez 1 an și jumătate în vânzări (B2B și B2C).

Dacă există în momentul de față o oportunitate pentru mine, mi-ar plăcea să îmi trimiți o adresă de mail unde pot trimite CV-ul meu.


O zi frumoasă în continuare!”

Cam asta am dat la peste 60 de recruiteri. Legit, am luat la puricat toată lista de contacte plus ce am mai adăugat în anumite domenii și pot să zic că am avut succes. Am făcut rost de vreo 10 interviuri cu aproximație, însă doar la câteva am primit un răspuns. Ce ai de câștigat de aici? Well, nu multe până nu ai și jobul, însă măcar creezi conexiuni cu niște oameni interesanți.

Cred că, aproximativ 40-45 mi-au răspuns și chiar dacă nu aveau un job în ce-mi doream eu măcar îmi spuneau: ,,Băi, n-am acum, dar ținem legătura!” (nu în forma asta… că pe LinkedIn toți suntem mai formali, dar ai înțeles ideea).

Oare să-mi fac o promovare diferită?

  • Băiat cu cap caut job cu bani;
  • Băiat cu ceva cunoștințe caută recruiter cu job;
  • Băiat cu potențial deschis la joburi diverse caută recruiter cu joburi deschise;

Mă gândesc că poate nu am abordat eu cum trebuie situația. Cine știe? Lăsând gluma deoparte e evident că nevoia de forță de muncă încă e una crescută, însă puterea pieței a scăzut și chiar dacă încă se angajează mult pe zona de internship/entry-level mi se pare că nu se face cu cap.

Vreau să îți povestesc câteva întâmplări de la interviuri destul de mișto… sau nu.

  • Unul dintre cele mai cool interviuri pe care le-am avut în perioada asta de căutare a fost la una din companiile Big 4. N-are relevanță care. La ultimul interviu am avut cu 2 team leaderi din Germania care îmi puteau fi viitori șefi. Unul dintre ei a întârziat puțin moment în care am mai povestit despre experiența tipei în România (BTW, VORBEA MAI FRUMOS DESPRE ROMÂNIA DECÂT MULȚI ROMÂNI). Mi-a povestit cum a reușit să-și rupă piciorul când se dădea cu placa, pe unde a apucat să plece în drumeții și așa mai departe. A fost cred că unul dintre cele mai mișto interviuri la care am fost pentru că nu am simțit de fapt că sunt la un interviu și că oamenii ăia chiar voiau să mă cunoască, iar la sfârșit, chiar dacă nu am trecut mai departe, atunci când am cerut feedback am primit unul foarte relevant.
  • Am mai avut o experiență interesantă cu o companie pe employer branding. Am așa habar cam cum se face o campanie de employer branding și mai ales dacă vine vorba de studenți. Ce mi-a plăcut aici a fost că am primit un task de rezolvat care mi-a pus creativitatea la încercare, iar noi ca generație apreciem provocările. Din păcate, abia la vreo 3 sau 4 săptămâni distanță am primit răspunsul că vor merge mai departe cu un alt candidat cu mai multă experiență în domeniu și cam atât.
  • M-a contactat o fătucă pe LinkedIn acum ceva timp dacă sunt interesat pe ceva post de vânzări la o companie de IT. A sunat bine pentru mine, era ceva ce mai făcusem înainte, nu era ceva nou. Totul bine și frumos, trebuia să mă aud cu ea și managerul undeva pe la 14:30 și am dat un mesaj că nu mai pot ajunge (nu cu câteva minute înainte, am dat dimineață la prima oră că așa e frumos) și îmi spune că nu-i problemă, revine ea cât de curând. 3 luni mai târziu încep să cred că a uitat.
  • CEL MAI GROAZNIC INTERVIU EVER PE CARE L-AM AVUT. Aveam tot un interviu final cu managera pe echipa de sales la o companie de IT. Oare mă crezi dacă îți zic că într-un interviu de 55 minute mi-a pus 4 întrebări la care am răspuns în maxim 10 minute adunate. Ea a vorbit tot interviul și vă jur că ora aia s-a resimțit ca vreo 3 și ceva. Mă așteptam să nu trec mai departe de când a spus că mai are 2 candidați care au înțeles mai bine task-ul. Acum, iartă-mă pe mine doamna, dar nu mă lași să-ți explic ceva din cum am gândit eu lucrurile pe acolo și mai îmi spui că din toți candidații doar ăia 2 au înțeles ce voiai tu? Data viitoare formulează task-ul mai ca la proști.

Ei bine, au fost doar câteva dintre experiențele din perioada asta. Tot caut și până o să găsesc ceva sper ca tu să ai mai mult noroc decât mine.

C.P.🧐

Viața din soșăl midia

Promit că nu o să fie eseul pe care l-au avut cei de a 12-a la Bacalaureat, ci mai mult o reflexie asupra modului în care eu ca tânăr folosesc platformele de socializare.

Mi se pare foarte interesant cum de mulți tineri au devenit foarte self-aware de ,,intimitatea lor” în mediul online abia după ce au văzut The Social Dilemma (ăla de a fost nebunie pe Netflix). Ironic, nu? Apropo de film, nu pot să zic că am fost dat pe spate, într-adevăr a fost interesant până la un punct, însă mi se pare că se ducea prea mult în teorii conspiraționale și nu facts, dovedite cumva. Acum nu zic că e o problemă reală invadarea vieții private, însă odată ce te înscrii la o platformă de genul, ar trebui să te aștepti ca datele tale personale să fie publice, ține de tine cât lași din datele tale să se vadă.

Am observat o chestie și am citit puțin despre treaba asta, odată ce o persoană se încrie în diferite platforme de social media, intervine un fenomen în care își asimilează tot felul de personalități. Hear me out!

  • Facebook.
    Meh, nu mai e așa de interesant pentru tineri, deci nu prea o să-i mai găsești pe asta;
  • Instagram.

    LiVinG mY bEsT LiFe… Aproape majoritatea dezvoltă aici o dorință de afirmare și realizare. De ce? Who knows? Poate pentru că platforma în sine are un algoritm care te boost-uiește când urmărești celebrități. De exemplu, acum câteva zile i-am dat follow lui Nane și la maxim 10 minute +4 followers care erau fani înfocați… Eu eram: ăăă… ok???
  • LinkedIn.

    Aici se întâmplă din nou o chestie foarte mișto care se numește LinkedIn Effect în care oamenii își pun funcții de te doare capul nu alta. Dacă folosești LinkedIn vei înțelege.

    Danuț – Growth and Innovation Enthusiastic for CEE and Africa

    Băi, Dănuțe, ești nebun? Bine… acum sunt și ipocrit că și eu am ca headline over-optimistic și future-orieted, dar e interesant să vezi cum oamenii își denumesc diferit job-ul doar ca să nu facă parte din aceeași categorie.

Dar cam atât cu platformele astea, de ce tot ne folosesc ele? Pentru că, la urma urmei tot tu ești captat de telefon și tot ce fac prietenii tăi, pe unde se plimbă și așa mai departe. Atât că, nu ar trebui să fie chiar așa.

Platformele de social media sunt create pentru a fi utilizate de tine și nu voi încerca să te conving să renunți la ele, însă uită-te la ce screen time ai la telefon, pe Instagram sigur poți să vezi cât ai stat și dacă vezi 4h că ai media activității zilnice, ei bine, cred că înțelegi care e problema. Gândește-te cât de productiv ai putea fi doar dacă ți-ai opri notificările aplicațiilor și să le păstrezi pe cele care sunt chiar necesare.

S T O R Y T I M E

Acum mai bine de o lună am fost la o emisiune online (nu știu cum s-o numesc exact) în care unul dintre domnii de acolo care e expert în social media și din asta trăiește a zis o chestie mișto legată de platformele astea care cumva m-a făcut să realizez că nu am nevoie de ele. El povestea cum e mult mai productiv dacă îți oprești notificările aplicațiilor și pentru mine era o chestie ciudată… Tu om de social media nu ai notificările pornite? CEEEE?!?! Cum adică? (mintea nopții)

Simplu. Nu ai nevoie ca aplicațiile astea să îți consume timpul. Ce faci de fapt în online? Dai inimioare în stânga și în dreapta fără a avea un return value din treaba asta. Bun, odată ce tu înțelegi lucrul ăsta, de ce mai stai în online? Păăăi, platformele de social media sunt niște intrumente al naibi de bune, apoi dacă înveți să le și folosești în favoarea ta poți începe chiar să monetizezi acest skill.

Acum, ce-am făcut eu cam de vreo lună și ceva? Mi-am oprit notificările tuturor aplicațiilor de pe telefon. Recunosc, al naibi de greu prima dată pentru că simți nevoia să vezi dacă cineva te-a băgat în seamă, să vezi cine ce a mai postat și așa mai departe.

Mi-a luat 6h să-mi dau seama că am nevoie de notificările cel puțin de la mailuri și WhatsApp. Ei bine, nu sunt chiar aplicații de social media ca Facebook, Instagram, etc.

Ce-am realizat după prima săptămână?

Frate, suntem dependenți răăăău de ele!!! Odată ce-am început să intru pe Instagram doar când voiam eu, nu doar când primeam o notificare și în medie aveam 1 h jumătate activitate zilnică spre 2 h sau chiar mai mult în zilele în care nu aveam nimic de făcut.

La o lună și ceva distanță, media mea zilnică de activitate pe Instagram e la 29 minute. Ceea ce nu e rău. Joi a fost singura zi în care am stat mai mult pentru că analizam niște date pentru blog, însă vineri… ei bine, acolo sunt 8 minute petrecute pe aplicație.

Te obișnuiești. E foarte greu, însă odată ce îți impui și îți dorești asta, chiar nu e ceva complicat să faci asta. Măcar încearcă.

C.P.🧐