O mână de profesori

Am ajuns în anul 3 de facultate și am câteva de zis despre sistemul educațional din România, mai ales despre cel ,,superior”. Nu am fost întotdeauna adeptul învățământului universitar pentru că aproape 70% dintre materiile din facultate sunt inutile pentru ce ai de fapt nevoie să faci în viață. Fac Relații Economice Internaționale și te gândești că în 3 ani de facultate vei avea ceva legat de comunicare, nu? Bună glumă.

Știi ce mă enervează foarte tare? Pe lângă materia neactualizată… Mă enervează că nu văd profesori cărora să le placă materia pe care o predau. Adică de ce mie mi-ar plăcea ce predai tu dacă ție nu îți place și nu te văd că vrei să mă captezi? Mi-ar plăcea să îmi răspundă profesorii la următoarele întrebări, dar ăștia din facultate:

  • De ce ai ales să predai materia asta?
  • Ce te-a atras la materia respectivă?
  • Cum m-ar ajuta pe mine în viață?

Sunt 3 întrebări de bun simț pentru fiecare profesor pe care ar trebui să și le pună ca să aibă studenții în clasă (sau pe Zoom).

Mi se pare teribil că vorbesc despre subiect referindu-mă la majoritate, dar majoritatea asta face diferența de cele mai multe ori, iar impresiile generale sunt formate pe impresia colectivă. Uităm însă că sunt profesori al naibi de cool. Am întâlnit în facultate și din păcate îi număr pe degetele de la o mână. Vreau să îi menționez pentru că există, dar nu le voi da numele.

  • Profa de engleză – Probabil la ea merge titlul pentru cel mai cool profesor pe care l-am avut în facultate. Singura la care m-am dus aproape mereu și la care pe Zoom stau cu camera deschisă (știi și tu ce înseamnă să stai pe Zoom cu camera pornită la facultate). Mi-ar fi plăcut măcar jumatate dintre profesorii pe care i-am avut în facultate să fie atât de open-minded și atât de into materia pe care o predau și bag mâna în foc că facultatea ar fi fost altfel;
  • Profu’ de marketing – Am făcut cursul și seminarul cu același profesor și DOAMNE! AȘA TREBUIE SĂ FIE UN PROFESOR CARE PREDĂ MARKETING. Băi, știi ce e aia să ai în față un om care știe ce vorbește? Mai ales când vine vorba de marketing, te gândești, ce e așa complicat să înveți marketing? Faci o promovare și atât, nimic greu, totul sună atât de ușor când auzi de materia asta. Cam așa mă gândeam eu atunci, dar mi-a arătat că nu e doar despre asta și marketingul unei companii poate să-i stabilească poziția pe piață;
  • Profa de negociere internațională – Cum pe la curs nu prea am dat așa des, am fost destul de mult la seminar acolo unde chiar făceam ceva. Ce mi-a plăcut aici a fost că nu doar vorbeam despre lucrurile alea ci și le puneam în practică, nu era seminar în care să nu facem un exercițiu de negociere, să analizăm o situație sau o parte practică. A fost materia pe care încă o consider cel mai relevantă pentru ce ai nevoie în viață.
  • Profa de statistică – Ei bine, aici e altă mâncare de pește și zic asta pentru că nu mi-a plăcut materia, cumva m-am descurcat să o iau din prima (nici când am luat permisul nu am fost atât de fericit că iau ceva din prima). Aici intervine ce-am spus mai sus de acele întrebări. Atât proful de curs, cât și profa de seminar am observat că predau ceva ce le place. Da, că nu mi-a plăcut mie nu e ceva nou, însă în sine faptul că vedea că vor să te învețe ceva și erau conștienți de faptul că nu o să se lipească statistica de noi… well, big up for this!

Vorbim mereu de societate și că vrem să vedem o schimbare. Punem indirect o presiune pe generația de acum care ar trebui să vină cu schimbarea, însă nu cred că schimbarea pe care o tot susținem în societate să vină doar de la noi. E vorba aici de o susținere din partea celor care se ocupă de educația noastră.

De ce zic asta? Mă întorc la veșnica discuție despre educație. Hai să ne uităm la sistemul educațional din străinătate, spre exemplu la Norvegia. Băi, ce apreciez enorm de mult la ăștia e că sunt foarte open-minded când vine vorba de educație și probabil au înțeles cu mulți ani înaintea noastră că un sistem de învățământ sănătos impactează direct modul în care societatea va arăta în 20 în 30 de ani… Vedem faptul că profesorii sunt de fapt prieteni pentru elevii lor și că se axează pe învățarea soft skill-urilor de care copilul are nevoie în viață. Ca să închid paranteza, cred că, cel mai important lucru de înțeles aici e că de fapt se poate, însă nu vrem. Până la urmă, încă ne e frică să nu vină inspecție de la minister că vrem noi să facem ceva diferit, right?

E evident faptul că există profesori buni, ține de tine ce înseamnă un profesor de genul. E important să înțelegem că pentru fiecare dintre noi, noțiunea de profesor bun e diferită. Poate pentru tine înseamnă să știe noțiuni complexe conceptuale din economie (e un exemplu), pentru mine înseamnă să știe să pună în practică ce predă. Nu vreau să văd Prof. Dr. Univ. X sau cum mai sunt denumirile alea, vreau un om care a făcut marketing 20 de ani, vreau un om de vânzări care știe să predea negociere.

Am avut profesori în facultate care vedeau doar modul lor de lucru și atât. Cred că îmi înțelegi frustrarea când vine vorba de oameni atât de close-minded și care sunt acolo pentru te miri ce interes personal, nu pentru învățarea viitoarelor generații.

Story time! În anul 1 la microeconomie, aveam lecția despre cerere și ofertă și era un debate pe bunurile de lux cum se modifică cele 2 în funcție de asta și implicit ce se întâmplă cu prețul bunurilor Giffen unde se întâmplă ceva interesant. SPOILER ALERT: LECȚIE DE MICRO. În cazul bunurilor de lux (Giffen) prețul lor chiar dacă crește, atunci va crește și cererea pentru ele și se întâmplă asta pentru că ele conferă consumatorului un status social. Să luăm produsele Apple, chiar dacă apare o nouă generație de MacBook-uri, consumatorii bunurilor de lux în continuare vor alege să dea un preț mai mare pentru ideea de calitate. Gata cu lecția de micro și revenind la profesoară unde era problema. Debate-ul era pe faptul că ea susținea ideea că prețul o să scadă dacă cererea crește, ceea ce nu e greșit, însă nu în cazul bunurilor de lux. Probabil și-a dat și ea seama spre sfârșitul seminarului de ce a spus și a schimbat subiectul, dar stai că povestea nu e gata… Colega cu care a debate-uit pe acest subiect s-a dus să o întrebe la sfârșit cum e corect că poate nu cunoștea ea bine situația, iar profa cu n lucrări științifice, predat prin străinătate… te aștepți să cunoască ceva microeconomie. Răspunsul profei a fost aur: ,,Nu am timp de explicații, la revedere!”… Ăăă, trageți singuri concluziile de aici!

Tot ce îmi doresc e să văd măcar jumătate din profesorii din facultăți into materia pe care o predau viitoarelor generații.

C.P.🧐

Despre educația civică

Am ales un titlu simplu de data asta pentru că e un subiect poate prea puțin tratat în societate și dacă e abordat în școli e la un nivel mediocru. Vreau întâi să creez backstory-ul de la care a plecat treaba asta. Acum câțiva ani am cunoscut o tipă care era pâinea lu’ Dumnezeu. Totul era despre cum să facă bine în societate și cum să dea înapoi oamenilor, la un moment dat și-a donat o parte din păr pentru o cauză (nu mai știu exact cum se numește cauza respectivă, dar ceva legat de femeile cu cancer). Ok, bun. Lucrul ăsta m-a făcut să zic: ,,Wow. Chiar există astfel de persoane?” Până atunci nu am văzut pe nimeni să facă ceva în ideea asta ce ține, din punctul meu de vedere, de educația civică și responsabilitatea socială.

Recent, am mai văzut pe Instagram o tipă care a făcut același lucru cu donatul părului unei cauze. Am ținut să-i spun cât de mult mă bucur să văd că încă sunt persoane cu un suflet atât de bun. Acum, m-am gândit și eu cum să fac ceva în privința asta de responsabilitate socială și implicare civică.

Și am decis să scriu articolul ăsta.

Vreau în primul rând ca tu, cititorule, să înțelegi ce înseamnă de fapt educația civică și responsabilitatea socială. Să fim serioși, educația aia civică din generală era cea mai plictisitoare materie ever, nu e nici 10% din ce înseamnă de fapt noțiunea asta. Pentru mine, tot ce ține de informarea asupra unui subiect înseamnă ori să citesc până epuizez subiectul respectiv ori să îmi iau informația dintr-o sursă specializată.

Ok, ai văzut clipul și acum te întrebi: ,,De ce ar fi importantă educația civică și responsabilitatea socială?”

Educația civică înseamnă că tu ca individ înțelegi modul de funcționare al statului în care trăiești, al modului în care legile funcționează și sunt aplicate. Astfel că, atunci când tu ca individ îți cunoști drepturile și înțelegi modul de funcționare al democrației poți alege să faci lucrurile drept. Așa cum trebuiesc făcute. Eu unul m-am săturat doar să se dea cu părerea și să aud cuvinte în vânt, despre interpretări ale te miri cui asupra unor legi și mi se pare important să înțelegi un lucru: Tu și doar tu ești responsabil de mediul socio-economic în care trăiești. Clișeic poate, era și vorba aia:

Fii tu însuți schimbarea pe care vrei să o vezi în lume!

Gandhi

Bun, acum poate te întrebi ce legătură are să îți cunoști drepturile cu donarea parului. Ei bine, aici intervine partea de responsabilitate socială. Adică ce ține de moralitate. Gândește-te doar la câte contexte ai avut în care ai fi putut face un bine fără a aștepta ceva la schimb, nu e atât de greu să fii moral, chiar și într-o societate cu poate încă o mentalitate a comunismului din secolul trecut.

Responsabil social poate însemna multe lucruri. Poate însemna că donezi sânge, donezi din părul tău unei cauze, te implici activ în activități de ecologizare (fac o mică paranteză să amintesc de YouTuber-ul Mr.Beast care a plantat 20.000.000 de copaci, păi n-ar fi păcat să audă si influenkerii noștri câte views a făcut?). Un exemplu mișto mi se pare ce fac multinaționalele cu campaniile de CSR (Corporate Social Responsability sau Responsabilitatea Socială a Corporațiilor) care da, majoritatea se axează strict pe contextul actual sau problemele cele mai mari. Îi poți învinovăți? Atât timp cât există o problemă mare și o companie cu fonduri de cheltuit, de ce să îi blamezi că fac ceva în privința asta?

La un scurt search pe Sfântu’ Google, am găsit un website: CSRmedia unde găsești toate activitățile și campaniile de CSR ale companiilor. Chiar cred că dacă cu pași mici începem să facem o mică schimbare în mediul în care trăim, lucrurile vor deveni mai bune. Nu acum, dar în 10-20 de ani, m-aș bucura să văd oameni educați care înțeleg un lucru înainte de a-l pune pe masă.

Acum, sincer… Nu te-ai săturat și tu de atâta mediocritate la nivelul societății? Îți spun lucrurile de care m-am săturat:

  • M-am săturat să văd indiferență în sistemul de învățământ din România.

  • M-am săturat să văd corupție și nepotism în toate instituțiile care ar trebui să ofere siguranță și încredere.

  • M-am săturat să văd promovarea unor valori amorale în mass-media și social media.

  • M-am săturat să văd lipsă de respect față de medici și cadrele medicale.

  • M-am săturat să văd puțini oameni cu bun-simț.

  • M-am săturat de analfabetismul care îmi decide viitorul.

Acum, fă o pauză și gândește-te: Tu de ce te-ai săturat? Și ce faci în privința asta?

Cred că, abia în momentul în care conștientizezi care sunt lucrurile care te frustrează vei putea face ceva în privința asta. Nu îți place ce vezi la TV? Ei bine, nu te mai uita, vinde televizorul și cumpăți un Kindle. Ideea principală e ca tu să îți găsești niște lucruri alternative pentru ce te frustrează și să faci ceva serios în privința asta. Nu rămâne la nivelul doar de a verbaliza problema ta, ci du-o până la capăt.

Uite o idee. Vine ziua ta. Da, să te îmbeți cu 15 prieteni e mișto, dar ai făcut vreodată un eveniment caritabil pentru a susține o cauza? Cum adică nu știi cum să faci asta? Uite, oamenii ăștia de la Galantom au o campanie ,,Dăruiește ziua ta” unde tu îți alegi o cauză pe care vrei să o susții, iar prietenii tăi pot alege să doneze o sumă de bani cauzei respective.

Ah, da. O altă sursă de unde poți lua informație gratuită despre ce înseamnă toate astea sunt cei de la Funky Citizens care fix cu asta se ocupă.

Așa că, vezi câte contexte ai de a fi și de a învăța ce înseamnă să fii responsabil social și de a da dovadă că ești educat civic?

Noi ca generație suntem schimbarea. Asta e clar. Ne vom crește copiii în societatea pe care o generăm acum și pe care o alegem, pentru că, eu cred că trebuie să te blamezi pe tine în primul rând dacă ceva nu merge bine în societate, înainte de a o blama pe tanti Gica din vale că a votat pentru o găleată. De ce nu faci tu ceva în privința asta? De ce nu ești tu motivul pentru care tanti Gica din vale nu mai votează pentru o găleată?

Despre chintesența societății poți afla din fel și fel de locuri, dar catalizatorul principal al societății este însuși educația civică. E o chestie pe care mi-o spun mereu: ,,România nu poate, tinerii capabili care încă n-au plecat pot!” Băi și chiar cred în treaba asta. Cred că, există grupuri de tineri care atunci când își propun să facă ceva pentru societate găsesc un mod prin care să o facă. Sper ca după articolul ăsta am dat un boost de implicare sau asumare în ce privește resposabilitatea socială.

În final, vreau să te las cu o melodie care mie îmi place mult. Enjoy it!

C.P.🧐