E ok să-ți fie frică

Când a fost ultima dată când ți-a fost atât de frică încât să nu poți lua o decizie? Sau ultimul moment când ai amânat ceva pentru că simțeai în adâncul tău o angoasă care parcă nu te lăsa să mergi mai departe?

Cred că, peste sentimentul de frică nu ai cum să-l depășești în mod direct. Nu am venit să îți spun că vreo metodă inovativă despre cum să scapi de frică pentru că majoritatea dintre ele sunt bullshit-uri pentru că le-am încercat. Aproape pe toate. În schimb, sunt aici să îți spun că e ok să-ți fie frică și cum e în natura creierului nostru să creeze sentimentul de frică atunci când se simte amenințat.


Ce se întâmplă în creierul nostru atunci când ne e frică?

Partea responsabilă de transmiterea sentimentului de frică, e cea mai veche formată din creierul reptilian și sistemul limbic de vreo 150 de milioane de ani (dacă nu mai mult). Ei bine, partea asta a creierului e cea care are misiunea de a te ține pe tine în viață, deci e în natura noastră ca atunci când simțim o amenințare ori atunci când urmează sau avem impresia că poate urma ceva care ne-ar putea face rău, creierul nostru să elibezere anumiți hormoni care transmit informații negative.

Odată ce pierzi lupta cu creierul tău și preia controlul partea respectivă, se instaurează un ,,tunnel vision” adică de la sine înțeles, îți pierzi capacitatea de a vedea stânga dreapta ori să fii conștient de efectele pe termen lung ale fenomenului. Astfel că, de fiecare dată când creierul nostru e provocat sau amenințat e bine să fim conștienți de elementele neuronale din capul nostru. Atunci când creierul se simte stresat, eliberează cortizon (sau hormonul stresului) care transmite apoi informații negative de vreo 3 ori mai grele ca intensitate decât informațiile pozitive și e de înțeles că atunci când simțim frica să o simțim în tot corpul.

Ei bine, cum ai putea să îți ,,calmezi” din sentimentul de frică? Aici te poate ajuta neocortexul (ultima parte a creierului, evoluată ceva mai recent). El e responsabilul pentru moralitate, empatie, gândire critică și așa mai departe. E o idee să reduci nivelul de teamă prin comunicare. E important să înțelegi în momentul în care afirmi: ,,Mi-e frică!” în creierul tău se trimite un răspuns emoțional părții din creier mai veche, așa că, ajută să comunici cu cineva despre problemele tale, iar în momentul în care simțim empatie nivelul de cortizon din creierul nostru scade.


Dacă nu ți-e frică, nu merită!

Acum ceva timp am început să fiu preocupat de neuroștiință, de cum aș putea să îmi păcălesc creierul să facă lucruri mai grele, mai repede și de ce nu? Mai multe. La câteva luni după ce am început parcursul respectiv mi-am dat seama că spuneam oamenilor din jurul meu: ,,Dacă nu ți-e frică, nu merită!”, însă nu mai știam de unde am în cap vorba respectivă, de unde am auzit-o. Acum câteva ore mi-a apărut în recomandări același TEDx-ul din care am auzit-o și m-am bucurat că e chiar cu una din trupele mele preferate.

Pentru mine sintagma anterioară reprezintă mentalitatea pe care am avut-o în cele 4 luni de când o spuneam oamenilor și mi-a luat ceva (recunosc) să o aplic și pentru mine. Înseamnă să îmi las jos toate barierele și toate întrebările de genul: ,,Ce-ar fi dacă e adevărat?” sau ,,Ce mă fac dacă se întâmplă asta?” și mi se pare total greșit pentru că toate scenariile pe care noi ni le facem, nu sunt decât scenarii până la proba contrarie. Ai de gând să-ți fie frică de ceva toată viața fără să încerci să îți invingi temerile?

Ce mi se pare interesant e că eu spuneam asta oamenilor, însă mie îmi era frică. Nu pot să fiu ipocrit să zic că dacă știu lucrurile astea mie nu îmi e. Am trecut prin momente în care simțeam așa cum spuneam mai sus, o angoasă care nu mă lăsa să fac nimic cu timpul meu, stăteam și pierdeam vremea cu scenarii imaginare pe care mi le făceam aiurea.

Cred că cea mai importantă lecție pentru anii în care mi-a fost cu adevărat frică de anuminte lucruri e că nu ai decât să o iei așa cum e și să te obișnuiești cu frica. O să rămână acolo și o să crească dacă tu nu iei acțiune. Mă gândesc că nu preferi să stai toată viața cu o frică care la un moment dat îți poate afecta relațiile cu cei din jurul tău. Ah, mai e o chestie. Noi ca popor suntem unul cu un nivel de încredere în sine foarte scăzut, de cele mai multe ori comportamentul nostru e influențat de factori externi. De momentele pe care le-am trăit sau le trăim, de momentele pe care ni le imaginăm că se pot întâmpla fără certitudinea că va fi așa.

Ce vreau să zic cu toate aste e că, dacă îți e frică de înălțime cel mai probabil o să-ți fie frică toată viața până nu faci ceva în privința asta.


În final, vreau să te las cu o temă de reflexie. Gândește-te cum ar fi să îți fie frică în fiecare zi, timp de 2 ani, 3 ani, hai 5 ani de ceva ce nu s-ar putea întâmpla. Cum vei fi după anii ăștia? Ți-ar plăcea ca tu cel de atunci să fii așa?

,,Dacă nu ți-e frică, nu merită!”

C.P.🧐

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s