E grele examenele asta!

Odată cu nebunia cu online-ul, au apărut o serie de ,,măsuri” dobitoace, să nu le zic tâmpite. Dintre voi cred că mai sunt și anul I de facultate și vă înțeleg frustrarea de a susține examenele într-un context total nepregătit. Vreau să vorbim azi despre frustrările pe care eu le am asupra subiectului, dar și câteva chestii legate de mentalitatea românilor pe modelul de gândire.

Hai să începem cu mentalitatea. Te-ai scărpina cu mâna stângă pe partea dreaptă dacă auzi modalitățile de a susține examenele pe la ASE (unele dintre ele). Spre exemplu examenul oral, dar despre el vorbim imediat mai multe. O altă modalitate de a da examenul am auzit pe la ăștia mai mici la mate să dai scris + oral. Mi se pare mintea nopții să ai examen la o materie de calcul în format oral. Poate sunt eu mai bătut în cap, dar care e scopul unei materii care realmente nu te ajută în ce vrei tu să faci atât de mult? Dar despre planul de învățământ nu o să mă leg pentru că e o discuție aproape pierdută.


Fuga după infractori

Mi se pare total amuzant cum odată cu digitalizarea a apărut o teamă acută a unor profesori de a nu fi fraudați. Acum pe bună dreptate, dacă nu ai fost vreodată pregătit pentru online și dintr-o dată muți toată materia în formatul acesta, tu profesor fără pregătire te vei lovi de probleme și să fim serioși. Un training pe cum se folosește Zoom-ul nu e pregătire.

Dar hai să ne întoarcem la fuga asta după infractori. Nu știu cum de s-au speriat atât de tare de situația actuală de au venit cu niște idei de a susține examenele de te scarpini cu mâna stângă pe partea dreaptă. Băi, să primești 1 minut pe întrebare mi se pare tare absurd. Ok, o să zici: ,,Hăhă, păi e timp că citești în 10 secunde și ai timp 50 să te gândești să dai un răspuns.” Și eu voi spune că da, ai dreptate, însă problema e din altă perspectivă. Atunci când examenul tău durează prea puțin să ai suficient timp de a analiza întrebările apare un factor important: stresul. E al naibi de stresant să fii pus în situația unor examene de tipul ăsta și mai presus de atât nici să nu poți să te întorci la întrebare sau chiar să fii depunctat dacă te întorci.

Am început să cred că toată vânătoarea asta vine dintr-o teamă a prefesorilor de a nu fi fraudați, însă hai să ne spălăm cu apă rece pe față că stăm de vorbă cu generația care aproape a crescut cu telefonul în mână. Vorbim despre o generație pentru care digitalizarea e o metoda din care pot face o carieră. Dacă studentul vrea să te facă, crede-mă că te face. Studentul român în natura lui e mai predispus spre a copia în timpul unui examen în momentul în care simte că sistemul l-a dezamăgit în vreun fel, nu o zic eu, a zis-o unul mai deștept decât mine și nu mai găsesc sursa de unde am auzit.


Hai că vorbim în public dacă e…

Băi, mi se pare al naibi de greu pentru că mă pun în ipostaza unei persoane emotive, o persoană care are o teamă acută de eșec că poate examnul oral nu e cea mai bună variantă pentru el/ea. Înțeleg că poate e o particularitate și că majoritatea studenților ar trebui să aibă abilități de comunicare, redare a textelor într-o formă filtrată de ei însuși, însă cum să o facă dacă ei nu au fost învățați să vorbească în public. Pentru că, din punctul meu de vedere ține într-adevăr de public speaking ce se întâmplă acolo. Ai vreo 5 minute să te pregătești pentru un subiect pe care îl primești și cam atât.

Cred că problema vine de fapt din subiectivitatea probelor, din gândirea concentrată pe probleme nu pe soluții. Începem o cruciadă pentru a prinde studenții care fraudează în online când aștia vă furau cu voi acolo, pe bune acum. Încerci să crești dificultatea, să pui tot felul de metodologii pentru ce? În sine, dacă vrea s-o facă, o să găsească o soluție și aici mi se pare interesant.

Studentul e orientat mereu pe găsirea unei soluții de a trece examenul, pe când profesorul e orientat să îl oprească pe student din a o face. Apoi mi se pare că focusul profesorului trebuie să fie pe modul în care desfășoară examenul ca să nu mă trezesc cu întrebări de care auzim amândoi acolo sau mai știu eu ce. Hai să ne gândim la încă un exemplu. Atunci când profesorul se focusează pe lucrurile care nu contează, implicit pe problema că e în online deci trebuie să-l fac în așa fel încât să nu copieze, ce-ar fi dacă îl faci să nu-și dorească să copieze din respect pentru tine? Sună ciudat, însă din experiența mea de student până acum, am fost mai puțin tentat să copiez acolo unde respectam profesorul.

În final, hai să ne gândim mai mult la soluții și nu la probleme indeferent că ești student sau profesor.

C.P.🧐

A murit Sora Productivitatea?

E groasă. Vorbim despre productivitate azi. Băi nene, cred că, una dintre cele mai mari probleme în ultima perioadă pe lângă cum ai putea să îți păstrezi sănătatea mintală, e o provocare să rămâi motivat să îți duci lucrurile la bun sfârșit.

Dacă tot a început azi sesiunea, am considerat că poate ajută un articol despre cum să fii mai productiv. Până la urma urmei suntem studenți și majoritatea învățăm toată materia în astea 2 săptămâni. (mai mult sau mai puțin)


Manual de productivitate

Am alcătuit o listă cu întrebări la care ar trebui să îți răspunzi ca să vezi dacă într-adevăr poți fi eficient în mediul în care îți desfășori munca.

  • Unde lucrezi?

    De ce crezi că ar fi importantă întrebarea asta? Crezi că ești mai eficient dacă stai în pat și lucrezi sau dacă ești într-un scaun extrem de confortabil? Ei bine, ghici ce? Nu are treabă neapărat treabă cu locul în care tu lucrezi, ci mai mult cu locul din cameră pe care mintea ta îl asimilează ca un loc de unde tu ești productiv.

    Hai să îți dau un exemplu concret. Mie îmi place ca atunci când lucrez să am biroul curat și toate puse la locul lor, mintea mea asociază statul la birou cu munca, astfel că de cele mai multe ori voi fi tentat să stau la un birou sau să lucrez așa. Dacă voi sta cu laptopul în pat, automat, mintea mea asimilează statul în pat cu sentimentul de relaxare și cel mai probabil voi fi mai puțin predispus să fiu eficient sau productiv atunci când lucrez din pat.

    Concluzia e: Obișnuiește-ți mintea să perceapă locurile din camera/biroul tău ca fiind corelate cu sentimentul de muncă, de a fi productiv.
  • Cum lucrezi?

    Te-ai întrebat vreodată asta? Mă refer la modul tău de lucru și aici poate însemna de la poziția pe care o ai când lucrezi până la distragerile pe care le ai. Aici vreau să punctez o chestie, nu-i așa că dacă bâzâie puțin telefonul parcă ai arunca o privire să vezi ce se întâmplă? Ține tot de modul nostru de gândire, nu e o chestie nouă că în creierul nostru se eliberează chimicale care ne dau o stare bună (serotonină, dopamină) atunci când primim o notificare.

    Ok, ne simțim bine pentru moment că X a trimis un mesaj, dar care era principalul focus pe care îl aveai? Telefonul sau proiectul de făcut? Și aici vin cu o chestie pe care eu am început de câteva luni să o practic, mai recent o practic extrem de des și anume: îmi dau telefonul pe mute și îmi anunț persoanele cu care lucrez sau știu că în următoarele 2h ar putea să îmi dea un mesaj urgent să mă sune. Dacă ceva arde, să mă sune și discutăm mai rapid.

    Aici concluzia ar fi practic să îți găsești o modalitate de a elimina elementele pentru care ești distras, cam tot ce te-ar putea deranja chiar și pentru câteva secunde, pentru că apoi durează 23 de minute și 15 secunde (după un studiu pe la americani) să revii la starea inițială și să te ocupi de ce aveai de făcut.
  • Cât de des iei o pauză?

    Ai auzit de vorba aia: ,,Pauzele lungi și dese, cheia marilor succese”? Nu știu dacă funcționează neapărat că nu sunt neurolog să pot vorbi, însă îmi pot da cu părerea. Ce funcționează pentru mine e să iau o pauză scurtă la fiecare 45 minute, de vreo 5 minute, nu mult. Simt că undeva pe la 45 minute încep să îmi pierd atenția asupra subiectului și aș fi atras să caut alte lucruri de făcut.

    E o chestie interesantă pe care ți-o propun data viitoare când faci ceva, să te uiți întâi la ceas să vezi care e t1 de când ai început ce aveai de făcut. Poate prima dată când am pus mâna pe telefon ori prima dată când ai fost distrat de altceva decât treaba pe care o aveai de făcut.
  • Ești mulțumit de rezultatul final?

Munca profundă duce la un rezultat final mai bun din prisma învățăturilor pe care le ai obținut. În ideea că, odată ce ți-ai concentrat toată atenția pe un singur lucru și ai eliminat elementele perturbatoare, vei observa că și calitatea produsului final e una mai mare. Fie că e vorba de învățatul pentru o materie în ultima noapte, fie că e vorba de un task pe care l-ai primit de la muncă.


Suntem tineri, e normal ca focusul nostru să fie mai greu de menținut atunci când e vorba de lucruri pe care nu le percepem ca fiind plăcute. În ultima perioadă mi-am dat seama că există atâtea metode de a-ți putea păcăli creierul să facă munca grea pentru tine încât nu-ți poți imagina.

Până data viitoare, ține minte un lucru: e mai important să rămâi tu cu ceva la finalul zilei, decât să îți consumi energia pe lucruri care nu contează.

C.P.🧐

Apel la simplitate

În capul meu e o adunătură de omuleți care din când în când își dau întâlnire să mai discute o idee. Cea mai recentă a fost când ascultam următoarea melodie: EYEDROPS – Lucruri simple. Cum discutau ei acolo și dezbăteau semnificația versului: ,,Hai să ne întoarcem la lucruri mai simple…” am zis: ,,Hmm, ce idee bună pentru un articol despre simplitate!”

Despre liniște și simplitate am mai scris, însă vreau să abordez de data asta o perspectivă diferită. Dacă atunci vorbeam despre faptul că uităm să ne bucurăm în haosul de zi cu zi de momentele de liniște, momentele care sunt pur și simplu simple, acum vreau să vorbesc despre cum te-ar putea ajuta simplitatea în viața ta.


Simplitatea e o complexitate în sine.

Sună ciudat? Adică mi se pare că are sens cumva în capul meu și lasă-mă să îți explic la ce mă refer. Dacă complexitatea e dată de multitudinea de variabile posibile, simplitatea de ce e dată? De un număr de variabile? Sau poate de natura ei? Adică nu cred că exagerez când zic că odată cu încercarea de a înțelege simplitatea prin natura ei poate deveni un element de complexitate dat poate de obiceiurile, gesturile și așa mai departe o persoană le face.

Mai cred și că simplitatea e mai mult decât se înțelege în primă fază. La ce te gândești prima dată când auzi simplitate? Puțin? Minimalism? Alb? Eu la asta mă gândesc prima data sau cel puțin sunt câteva lucruri pe care mintea mea le asociază cu noțiunea asta și e interesant cum ajungi să te gândești că dacă simplitatea ar trebui definită conform Dexului e: ,,Însușirea de a fi simplu.”

Mi-am pus întrebarea: ,,Dar ce înseamnă simplu?” și tot în Dex am găsit o definiție pe care vreau să o punctez: ,,..care este într-un singur plan; care se petrece o singură dată.” Și cred că dacă ar fi să fac o conexiune între de ce îmi e greu să leg noțiunea de simplitate de ceva ar fi pentru că sunt prea puține momentele în care într-adevăr suntem simpli. Îmi dau seama de faptul că sunt puține momentele în care lucrurile se întâmplă fără ca noi să le complicăm.

Cât de ușor ar fi să faci tot ce îți propui fără să te gândești de 2 ori înainte?

E oare un moment de simplitate? Poate fi determinată noțiunea asta de frecvența cu care se întâmplă? Ei bine, e o întrebare la care îți poți răspunde singur ori să discuți cu un prieten la un pahar de suc de struguri. Chiar așa, să zicem că ar fi legată de frecvența cu care se petrec lucruri în viața noastră și că lucrurile simple se îmtâmplă o singură dată, apoi sunt memorii pe care le retrăim și le legăm de evenimentul respectiv. Dacă toate ar fi așa, ce te-ar împiedica să creezi momente de simplitate?

Ține minte următoarea chestie atunci când mai ai gânduri îndoielnice cu alegerile pe care vrei să le faci: ,,Dacă nu îți e frică, nu merită!”


Trecutul e simplu, prezentul așa și așa și viitorul Doamne Ferește!

Nu ți se pare că atunci când ne raportăm la trecut ni se par lucrurile atât de simple? Zici: ,,Ok, bun, am trecut prin asta și am învățat ceva!” Cel puțin în majoritatea cazurilor așa ar trebui să se întâmple și o să dau un exemplu poate mai stupid. Când erai copil, poate te-ai fript la mână la sobă (vorbește copilul de la țară din mine) automat în creierul tău se va crea sentimentul de acolo e un pericol și de acum știu că dacă fac acțiunea asta se întâmplă lucrul ăsta. Deci prin urmare poate părea simplu trecutul, însă de cele mai multe ori nu e așa pentru că trecutul le influențează pe celelalte. Îți influențează prezentul. Îți afectează viitorul.

Știu că nu toate problemele pot fi lăsate în spate atât de ușor, însă ce-ar fi dacă te gândești la trecut raportându-te direct la prezent și viitor? De exemplu, dacă ești în momentul de față prezent și ai o problemă, o dilemă, ceva… Întreabă-te următoarele chestii:

  1. Cum mă afectează pe mine acum?
  2. Cum mă poate afecta pe termen lung?

De acolo crede-mă că mai e un singur pas pentru a începe să vorbești cu tine într-un mod sănătos. Să îți pui întrebările potrivite, să te gândești la cum lucrurile pot merge într-o direcție mai bună raportându-te la trecut.

C.P.🧐

E ok să-ți fie frică

Când a fost ultima dată când ți-a fost atât de frică încât să nu poți lua o decizie? Sau ultimul moment când ai amânat ceva pentru că simțeai în adâncul tău o angoasă care parcă nu te lăsa să mergi mai departe?

Cred că, peste sentimentul de frică nu ai cum să-l depășești în mod direct. Nu am venit să îți spun că vreo metodă inovativă despre cum să scapi de frică pentru că majoritatea dintre ele sunt bullshit-uri pentru că le-am încercat. Aproape pe toate. În schimb, sunt aici să îți spun că e ok să-ți fie frică și cum e în natura creierului nostru să creeze sentimentul de frică atunci când se simte amenințat.


Ce se întâmplă în creierul nostru atunci când ne e frică?

Partea responsabilă de transmiterea sentimentului de frică, e cea mai veche formată din creierul reptilian și sistemul limbic de vreo 150 de milioane de ani (dacă nu mai mult). Ei bine, partea asta a creierului e cea care are misiunea de a te ține pe tine în viață, deci e în natura noastră ca atunci când simțim o amenințare ori atunci când urmează sau avem impresia că poate urma ceva care ne-ar putea face rău, creierul nostru să elibezere anumiți hormoni care transmit informații negative.

Odată ce pierzi lupta cu creierul tău și preia controlul partea respectivă, se instaurează un ,,tunnel vision” adică de la sine înțeles, îți pierzi capacitatea de a vedea stânga dreapta ori să fii conștient de efectele pe termen lung ale fenomenului. Astfel că, de fiecare dată când creierul nostru e provocat sau amenințat e bine să fim conștienți de elementele neuronale din capul nostru. Atunci când creierul se simte stresat, eliberează cortizon (sau hormonul stresului) care transmite apoi informații negative de vreo 3 ori mai grele ca intensitate decât informațiile pozitive și e de înțeles că atunci când simțim frica să o simțim în tot corpul.

Ei bine, cum ai putea să îți ,,calmezi” din sentimentul de frică? Aici te poate ajuta neocortexul (ultima parte a creierului, evoluată ceva mai recent). El e responsabilul pentru moralitate, empatie, gândire critică și așa mai departe. E o idee să reduci nivelul de teamă prin comunicare. E important să înțelegi în momentul în care afirmi: ,,Mi-e frică!” în creierul tău se trimite un răspuns emoțional părții din creier mai veche, așa că, ajută să comunici cu cineva despre problemele tale, iar în momentul în care simțim empatie nivelul de cortizon din creierul nostru scade.


Dacă nu ți-e frică, nu merită!

Acum ceva timp am început să fiu preocupat de neuroștiință, de cum aș putea să îmi păcălesc creierul să facă lucruri mai grele, mai repede și de ce nu? Mai multe. La câteva luni după ce am început parcursul respectiv mi-am dat seama că spuneam oamenilor din jurul meu: ,,Dacă nu ți-e frică, nu merită!”, însă nu mai știam de unde am în cap vorba respectivă, de unde am auzit-o. Acum câteva ore mi-a apărut în recomandări același TEDx-ul din care am auzit-o și m-am bucurat că e chiar cu una din trupele mele preferate.

Pentru mine sintagma anterioară reprezintă mentalitatea pe care am avut-o în cele 4 luni de când o spuneam oamenilor și mi-a luat ceva (recunosc) să o aplic și pentru mine. Înseamnă să îmi las jos toate barierele și toate întrebările de genul: ,,Ce-ar fi dacă e adevărat?” sau ,,Ce mă fac dacă se întâmplă asta?” și mi se pare total greșit pentru că toate scenariile pe care noi ni le facem, nu sunt decât scenarii până la proba contrarie. Ai de gând să-ți fie frică de ceva toată viața fără să încerci să îți invingi temerile?

Ce mi se pare interesant e că eu spuneam asta oamenilor, însă mie îmi era frică. Nu pot să fiu ipocrit să zic că dacă știu lucrurile astea mie nu îmi e. Am trecut prin momente în care simțeam așa cum spuneam mai sus, o angoasă care nu mă lăsa să fac nimic cu timpul meu, stăteam și pierdeam vremea cu scenarii imaginare pe care mi le făceam aiurea.

Cred că cea mai importantă lecție pentru anii în care mi-a fost cu adevărat frică de anuminte lucruri e că nu ai decât să o iei așa cum e și să te obișnuiești cu frica. O să rămână acolo și o să crească dacă tu nu iei acțiune. Mă gândesc că nu preferi să stai toată viața cu o frică care la un moment dat îți poate afecta relațiile cu cei din jurul tău. Ah, mai e o chestie. Noi ca popor suntem unul cu un nivel de încredere în sine foarte scăzut, de cele mai multe ori comportamentul nostru e influențat de factori externi. De momentele pe care le-am trăit sau le trăim, de momentele pe care ni le imaginăm că se pot întâmpla fără certitudinea că va fi așa.

Ce vreau să zic cu toate aste e că, dacă îți e frică de înălțime cel mai probabil o să-ți fie frică toată viața până nu faci ceva în privința asta.


În final, vreau să te las cu o temă de reflexie. Gândește-te cum ar fi să îți fie frică în fiecare zi, timp de 2 ani, 3 ani, hai 5 ani de ceva ce nu s-ar putea întâmpla. Cum vei fi după anii ăștia? Ți-ar plăcea ca tu cel de atunci să fii așa?

,,Dacă nu ți-e frică, nu merită!”

C.P.🧐

Partea 2: Hello, 2021!

7 ianuarie 2021.

Hai că a trecut și 2020 dacă e. Fix cu câteva zile înainte de a se încheia anul am început să îmi notez lucruri pe care mi le doresc în 2021 și nu mică mi-a fost surprinderea când am văzut în momentul în care m-am apucat să scriu articolul următoarea listă:

,,Mindfulness & Yoga”

Atât.

Ok, dar de unde asta cu mindfulness & yoga? A fost un an al naibi de sedentar pentru mine, un an în care am luat în greutate 13 kg în aproximativ 6 luni (greu de crezut, dar s-a întâmplat). Pentru mine a fost un mic șoc să iau atât în greutate într-un timp atât de scurt, fiind genul de persoană care nu ia deloc ușor în greutate pentru că aveam un stil de viață extrem de activ înainte de pandemie. La sfârșit de an mi-am zis că trebuie să încerc ceva nou și prima dată m-am gândit la yoga. Apoi mi-am zis: ,,Hmm, nici meditația n-am mai practicat-o în ultimul timp!”

Așa că, înainte de Crăciun, fix pe 24 decembrie am început o rutină zilnică. Dimineața 15 minute de yoga și 10 de meditație și seara 15 minute de meditație înainte de culcare. La momentul în care scriu articolul se împlinesc aproape 2 săptămâni de când am deprins acest obicei și bă chiar dacă sună a bullshit că simți o diferență, chiar o simți. Cel puțin eu mă simt mai împăcat cu deciziile pe care le iau și simt că după fiecare sesiune de meditație sunt mai calm și ”down to earth”.

Recent ascultam un podcast cu James Clear (autorul ”Atomic Habits” – minunata cartea) în care povestea că un obiecei pe care ți-l creezi încetează să mai fie unul în momentul în care nu-l mai practici. Adesea ne gândim că trebuie să faci un lucru o perioadă de timp ca să îți intre în rutina zilnică, însă nu te aștepta miraculos ca după 21 de zile în care faci ceva să fie atât de ușor, să ai un ”habit”. Aceeași poveste și cu yoga și sesiunile de meditație și o să le iau pe rând.


Yoga

Băi, am început prin a mă documenta. Cred că, e de fapt primul pas când vrei să faci ceva. Orice. Mi-am luat câteva cărți în format pdf peste care să arunc un ochi din când în când pentru noi poziții de yoga și cum să le fac mai corect. Apoi m-am mutat pe YouTube… și doamne câți creatori de conținut pentru yoga sunt! Mi-am găsit un program scurt de 10 minute și am mai adăugat câteva mișcări dintr-o carte și mi-am făcut un mic set de exerciții pe care le fac dimineața pentru a îmi revine mai ușor după un somn lung, prost sau de orice fel.

Ce-am observat după 2 săptămâni?

În primul rând, am mai multă energie. Înainte de asta îmi făcusem un obicei ca în prima oră să nu deschid telefonul de când mă trezesc și să fac ceva prin casă tocmai ca să prind energie pentru toată ziua, însă adesea existau și anumite dureri (alea când ai dormit prost și așa mai departe). Ei bine, sesiunile astea de stretching chiar ajută să îți intri în ritm mai repede și în sine să începi ziua mult mai productiv.

Cred că, de fapt e principalul beneficiu pe care îl are yoga. Îți dă un boost de energie. Evident că sunt amator și probabil așa voi fi toată viața, însă mi se pare sănătos pentru o persoană să înceapă dimineața cu energie, parcă și task-urile zilnice sunt mai ușor de făcut atunci când ai un vibe bun.

Despre yoga o să mai vorbim în alt articol când mai prind niște experiență.


Mindfulness

Am început recent să folosesc noțiunea de mindfulness atunci când mă refer la meditație. Despre meditație pot să zic că de vreo 3 ani o practicam așa din când în când, atunci când mă simțeam anxios, stresat, presat de contextele sociale sau pur și simplu voiam să scap de realitate pentru câteva minute.

Recent am început să mă documentez și să încerc să înțeleg mai mult filosofia din spatele mindfulness-ului. Lucrul care mi se pare foarte interesant de punctat aici e că științic vorbind la nivel neuronal se întâmplă niște modificări atunci când pe o perioada îndelungată de timp practici meditația în care meditezi constant între 27-28 minute pe zi. Ceea ce nu e un lucru extrem de greu, odată de reușești să te obișnuiești cu modul de a medita (căci sunt mai multe modalități de meditație) lucrurile vin extrem de ușor.

Spuneam mai devreme că mi-am creat o obișnuință din a practica meditația la începutul zilei și la sfârșitul ei. Nu o recomand pentru cei care sunt la început la nivelul ăsta, însă cred că și 5 minute te-ar ajuta, începând cu pași mici. Poate meditația ghidată e o soluție, nu știu. După vreo 2 săptămâni e cert pentru mine că: încep ziua mai energic și productiv și noaptea dorm mai bine.


Și cam asta e pe început de 2021. Sper să fie un an cu măcar 5% mai bun decât anul precedent.

C.P.🧐