Mama lor de relații!

Chiar mi se pare că noi ca generație nu mai înțelegem relațiile. Încercăm cumva să ne dăm peste cap să ne fie nouă ca indivizi bine, iar binele celuilalt nu există. Nu îndrăzni să fii atât de ipocrit încât să nu recunoști că atunci când îi impui unei persoane o chestie pe care tu o crezi, fără să-ți pese în mod real de ce se întâmplă între voi o faci pentru ,,binele vostru” (o să vezi mai târziu la ce mă refer).

Când a fost ultima dată când ai cunoscut pe cineva cu adevărat? Sau mai mult decât atât, când a fost ultima dată când ai avut o discuție meaningfull cu o persoană? Să îi spui ce te deranjează fără să fie o situație de genul: ,,Îmi e frică să-i spun pentru că ne-am certa și ne-am despărți!” Înțeleg că acum poate problema noastră cea mai mare ține de încredere. Dar cum să prinzi încredere în cineva pe care abia ai cunoscut? Shit, nu prinzi în câteva săptămâni! Încrederea e ceva care se câștigă greu și care se pierde repede.

SFAT: Nu cunoști o persoană într-o viață, dar în câteva săptămâni sau luni, Vasilico care iubești până la lună și la stele toți hăndrălăii din an în an.

Revenind la încredere. Băi, nu știu. Fiecare e diferit și nu poți să-i ceri unei persoane să aibă încredere în tine pentru nimic, adevărul e că ea se clădește în timp. Parerea mea e că atunci când vrei să încerci să îți construiești o relație cu cineva (indiferent de tipul relației) încearcă să fii prezent pentru oricine ar fi persoana respectivă. Nu te costă nimic să asculți!

Pe cealaltă parte, îi poți cere să comunice cu tine. Noi chiar nu știm să comunicăm eficient deloc. Nu e vorba despre a elabora romane psihologice despre relația voastră, însă chiar nu e atât de greu să îi spui persoanei: ,,Bă, prostule/proasto, vezi că mă deranjează treaba asta!” și după să vorbiți despre asta ca 2 oameni normali. Eu sunt un mic hater așa când vine vorba de relații pentru că mi se pare că sunt extrem de multe cupluri care nu se potrivesc pentru că vezi pe fața lor că e ceva forțat. Am cunoscut atâtea persoane care își făceau o relație doar pentru a nu se simți singure și DOAMNE CÂT DE GREȘIT E ASTA!

Damn it! Cuplurile pe care chiar le apreciez pentru modul în care sunt și se comportă le număr pe degetele la o mână. Motivul pentru care mie îmi plac așa de mult e pentru că au acea ,,chimie” și atunci când îi vezi poți să zici: ,,Aș vrea să am și eu ce au ei!”

În fine, pe lângă faptul că pentru noi comunicarea și încrederea sunt forte importante pare că ne încăpățânăm să avem curajul de a începe discuții care contează. Discuții care ar putea duce relația mai departe. Eu sunt genul de persoană care vrea să știe, sunt extrem de curios să văd ce te-a făcut pe tine să ajungi așa cum ești acum. Spune-mi despre lucrurile prin care ai trecut, despre ce îți dorești să faci în viață, vreau să aud chestii meaningfull! Normal că nu de la început, dar m-am săturat să am conversații monotone și să mă trezesc peste câteva luni că nu cunosc persoana de lângă mine.

Încercați din toată puterea voastră să nu fiți absurzi. Cu nimic. Vorbește cu fostul sau fosta? WOW! ȘOC ȘI GROAZĂ! Ceva de neiertat! Cum să faci așa ceva? Băi, să nu fim ipocriți că dacă relația aia nu s-a încheiat că te-a înșelat sau mai știu eu ce caz care să zicem că nu poate fi iertat, de ce să nu poată oamenii să-și spună: ,,Bună, ce mai faci?” pe stradă. Poate sunt eu mai ciudat și nu văd aici o problemă, dar dacă ai avut la un moment în viața ta niște sentimente pentru o persoană și ați împărtășit ceva frumos, de ce să nu rămâneți prieteni. Nu văd o problemă în a discuta deschis cu persoana din relație despre lucrurile astea și dacă nu te înțelege poate că nu e pentru tine.


În inima ta, mereu va fi un loc special pentru cineva. Prima dragoste. Prima despărțire. Primul orice.


Cumva mă contrazic singur când zic că sunt rațional și vorbesc despre sentiment, despre emoții pe care nu ar trebui să te chinui să le înțelegi. Recunosc însă că în trecut am fost atât de arogant încât să zic că totul e gata când de fapt sentimentele nu erau în totalitate consumate și rezultatul final nu a fost bun pentru niciuna dintre părți. Dacă ar fi să îți recomand ceva în punctul ăsta e să fii cât de sincer poți fi cu tine și să te gândești dacă chiar e momentul să începi ceva nou când încă mai sunt lucruri neterminate.

Am realizat că am nevoie de timp și mi-am luat, apoi am crezut că e momentul potrivit când de fapt nu era. E foarte greu atunci când nici tu nu te înțelegi pe tine. Când nu ești sincer cu sentimentele tale.

Ok, bun. Ești sincer și îi spui tot ce-ai de zis însă nu pare să meargă ceva. Doar nu intri în depresie și te închizi în tine! Mor de gât cu persoanele care atunci când cineva se închide în el/ea pentru că iubi îi refuză afecțiunea! Vasilico, ține minte asta:

Fericirea ta nu depinde de cineva.

Pur și simplu. De ce cineva ar trebui să îmi influențeze fericirea? De ce să mă țină pe loc din a cunoaște persoane noi? Fericirea ține de tine și atât. Nu lăsa ca fericirea să depindă de altă persoană. Ce crezi tu că e fericirea alături de persoana aia sunt de fapt momentele de fericire care pot fi asimilate cu adevarata fericire, dar spune-mi acum că dacă ai terminat o relație și peste 5 ani ești în alta, fericirea ta nu mai există? Nope. Va fi acolo sub forma unor momente alături de altcineva.

Ce vreau să zic cu toată prelegerea asta? Ei bine, opusele nu se atrag. Renunță la ideea asta tâmpită și găsește acea persoană cu care poți construi ceva. Sunt atâția oameni potriviți pentru tine și tu stai în Gigel că fără el viața nu poate merge înainte – ÎHHH!

C.P.🧐

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s