O mână de profesori

Am ajuns în anul 3 de facultate și am câteva de zis despre sistemul educațional din România, mai ales despre cel ,,superior”. Nu am fost întotdeauna adeptul învățământului universitar pentru că aproape 70% dintre materiile din facultate sunt inutile pentru ce ai de fapt nevoie să faci în viață. Fac Relații Economice Internaționale și te gândești că în 3 ani de facultate vei avea ceva legat de comunicare, nu? Bună glumă.

Știi ce mă enervează foarte tare? Pe lângă materia neactualizată… Mă enervează că nu văd profesori cărora să le placă materia pe care o predau. Adică de ce mie mi-ar plăcea ce predai tu dacă ție nu îți place și nu te văd că vrei să mă captezi? Mi-ar plăcea să îmi răspundă profesorii la următoarele întrebări, dar ăștia din facultate:

  • De ce ai ales să predai materia asta?
  • Ce te-a atras la materia respectivă?
  • Cum m-ar ajuta pe mine în viață?

Sunt 3 întrebări de bun simț pentru fiecare profesor pe care ar trebui să și le pună ca să aibă studenții în clasă (sau pe Zoom).

Mi se pare teribil că vorbesc despre subiect referindu-mă la majoritate, dar majoritatea asta face diferența de cele mai multe ori, iar impresiile generale sunt formate pe impresia colectivă. Uităm însă că sunt profesori al naibi de cool. Am întâlnit în facultate și din păcate îi număr pe degetele de la o mână. Vreau să îi menționez pentru că există, dar nu le voi da numele.

  • Profa de engleză – Probabil la ea merge titlul pentru cel mai cool profesor pe care l-am avut în facultate. Singura la care m-am dus aproape mereu și la care pe Zoom stau cu camera deschisă (știi și tu ce înseamnă să stai pe Zoom cu camera pornită la facultate). Mi-ar fi plăcut măcar jumatate dintre profesorii pe care i-am avut în facultate să fie atât de open-minded și atât de into materia pe care o predau și bag mâna în foc că facultatea ar fi fost altfel;
  • Profu’ de marketing – Am făcut cursul și seminarul cu același profesor și DOAMNE! AȘA TREBUIE SĂ FIE UN PROFESOR CARE PREDĂ MARKETING. Băi, știi ce e aia să ai în față un om care știe ce vorbește? Mai ales când vine vorba de marketing, te gândești, ce e așa complicat să înveți marketing? Faci o promovare și atât, nimic greu, totul sună atât de ușor când auzi de materia asta. Cam așa mă gândeam eu atunci, dar mi-a arătat că nu e doar despre asta și marketingul unei companii poate să-i stabilească poziția pe piață;
  • Profa de negociere internațională – Cum pe la curs nu prea am dat așa des, am fost destul de mult la seminar acolo unde chiar făceam ceva. Ce mi-a plăcut aici a fost că nu doar vorbeam despre lucrurile alea ci și le puneam în practică, nu era seminar în care să nu facem un exercițiu de negociere, să analizăm o situație sau o parte practică. A fost materia pe care încă o consider cel mai relevantă pentru ce ai nevoie în viață.
  • Profa de statistică – Ei bine, aici e altă mâncare de pește și zic asta pentru că nu mi-a plăcut materia, cumva m-am descurcat să o iau din prima (nici când am luat permisul nu am fost atât de fericit că iau ceva din prima). Aici intervine ce-am spus mai sus de acele întrebări. Atât proful de curs, cât și profa de seminar am observat că predau ceva ce le place. Da, că nu mi-a plăcut mie nu e ceva nou, însă în sine faptul că vedea că vor să te învețe ceva și erau conștienți de faptul că nu o să se lipească statistica de noi… well, big up for this!

Vorbim mereu de societate și că vrem să vedem o schimbare. Punem indirect o presiune pe generația de acum care ar trebui să vină cu schimbarea, însă nu cred că schimbarea pe care o tot susținem în societate să vină doar de la noi. E vorba aici de o susținere din partea celor care se ocupă de educația noastră.

De ce zic asta? Mă întorc la veșnica discuție despre educație. Hai să ne uităm la sistemul educațional din străinătate, spre exemplu la Norvegia. Băi, ce apreciez enorm de mult la ăștia e că sunt foarte open-minded când vine vorba de educație și probabil au înțeles cu mulți ani înaintea noastră că un sistem de învățământ sănătos impactează direct modul în care societatea va arăta în 20 în 30 de ani… Vedem faptul că profesorii sunt de fapt prieteni pentru elevii lor și că se axează pe învățarea soft skill-urilor de care copilul are nevoie în viață. Ca să închid paranteza, cred că, cel mai important lucru de înțeles aici e că de fapt se poate, însă nu vrem. Până la urmă, încă ne e frică să nu vină inspecție de la minister că vrem noi să facem ceva diferit, right?

E evident faptul că există profesori buni, ține de tine ce înseamnă un profesor de genul. E important să înțelegem că pentru fiecare dintre noi, noțiunea de profesor bun e diferită. Poate pentru tine înseamnă să știe noțiuni complexe conceptuale din economie (e un exemplu), pentru mine înseamnă să știe să pună în practică ce predă. Nu vreau să văd Prof. Dr. Univ. X sau cum mai sunt denumirile alea, vreau un om care a făcut marketing 20 de ani, vreau un om de vânzări care știe să predea negociere.

Am avut profesori în facultate care vedeau doar modul lor de lucru și atât. Cred că îmi înțelegi frustrarea când vine vorba de oameni atât de close-minded și care sunt acolo pentru te miri ce interes personal, nu pentru învățarea viitoarelor generații.

Story time! În anul 1 la microeconomie, aveam lecția despre cerere și ofertă și era un debate pe bunurile de lux cum se modifică cele 2 în funcție de asta și implicit ce se întâmplă cu prețul bunurilor Giffen unde se întâmplă ceva interesant. SPOILER ALERT: LECȚIE DE MICRO. În cazul bunurilor de lux (Giffen) prețul lor chiar dacă crește, atunci va crește și cererea pentru ele și se întâmplă asta pentru că ele conferă consumatorului un status social. Să luăm produsele Apple, chiar dacă apare o nouă generație de MacBook-uri, consumatorii bunurilor de lux în continuare vor alege să dea un preț mai mare pentru ideea de calitate. Gata cu lecția de micro și revenind la profesoară unde era problema. Debate-ul era pe faptul că ea susținea ideea că prețul o să scadă dacă cererea crește, ceea ce nu e greșit, însă nu în cazul bunurilor de lux. Probabil și-a dat și ea seama spre sfârșitul seminarului de ce a spus și a schimbat subiectul, dar stai că povestea nu e gata… Colega cu care a debate-uit pe acest subiect s-a dus să o întrebe la sfârșit cum e corect că poate nu cunoștea ea bine situația, iar profa cu n lucrări științifice, predat prin străinătate… te aștepți să cunoască ceva microeconomie. Răspunsul profei a fost aur: ,,Nu am timp de explicații, la revedere!”… Ăăă, trageți singuri concluziile de aici!

Tot ce îmi doresc e să văd măcar jumătate din profesorii din facultăți into materia pe care o predau viitoarelor generații.

C.P.🧐

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s