Atunci când oamenii sunt vulnerabili

Cred că a trecut aproape o lună sau cred că două de la ultimul meu articol, însă nu pot să zic că e o scuză. N-am avut cred inspirația pentru a scrie ceva, orice. Nu mi-a plăcut niciodată să scriu despre lucruri pe care nu le simt, despre lucruri care vin și trec. Vreau ca toate lucrurile pe care le am de spus să rămână undeva și mai mult decât atât, să conteze.

Ora 4:25. Atât e acum când scriu articolul ăsta în care vreau să arunc pe masă toate subiectele pe care, cred eu, oamenii le discută acum când sunt cei mai vulnerabili. (poate doar mi se pare mie, dar cred că, oamenii la orele astea ale nopții au tendința de a deveni mai vulnerabili, își prezintă o altă parte a lor).

Deși poate nu știu care sunt lucrurile la care oamenii în general se gândesc acum, cred că, sunt lucrurile la care se gândesc cu adevărat, însă în timpul zilei nu au timp de ele. Face sens ce zic? E și vorba aia: ,,Cine ești atunci când nimeni nu te vede?” Și aș completa cu: ,,Ce gândești atunci când ești doar tu cu tine?”

Eu m-am gândit în dimineața asta la cât de recunoscător sunt pentru tot ce am. De la familie până la prieteni, însă vreau să mă rezum strict la ultimele luni din viața mea, cam de când mi-am început mandatul de lider în asociația din care fac parte. Băi, deci simt că am învățat atât de multe lucruri până acum și că m-am lovit și încă o voi face de atâtea lucruri care vor părea la prima impresie ceva fără de rezolvare.

Spuneam că la ora asta oamenii sunt mai vulnerabili. Așa că, voi fi și eu. Am atins în lunile astea niște puncte în care am plâns de fericire că văd cât de bine merg lucrurile. Eram acum câteva săptămâni la Noaptea ONG-urilor (un eveniment în care se strâng ONG-urile studențești din ASE și se prezintă noilor studenți) a fost un moment în care vedeam oamenii cu care am petrecut aproape un an împreună, dar și dintre cei mai vechi ASERiști care vorbeau despre pasiunile lor și cum ASER (Asociația Studenților Economiști din România) a reușit să-i facă să și-o găsească. SPOILER ALERT: mi s-a părut unul dintre cele mai emoționante momente pe care le-am trăit în asociație (…și mi-au dat lacrimile…știți ce înseamnă ca o persoană atât de rațională să se emoționeze dintr-o chestie de genul ăsta? e minunat). Stăteam și mă uitam la ei cum spuneau că ASER e o comunitate de oameni care își doresc mai mult de la ei și nu doar o organizație de studenți.

Trecând la ceva mai recent, când am avut Deschiderea Perioadei de Probă pentru asociație, Victor Țăpeanu a fost omul care ne-a vorbit despre voluntariat și cred că a punctat întocmai lucrurile care contează. Doar că nu vreau să intru în acele lucruri, aș vrea să punctez un alt moment în care am simțit o emoție atât de puternică și cred că era mandrie că fac parte din ceva atât de mare încât… Guess what? Am lăcrimat… (nici colegii din echipă nu mă credeau). Victor vorbea minunat despre greutățile prin care a trecut și mai ales momentul în care m-am emoționat a fost atunci când vorbea de recunoștința pe care noi i-am aratat-o invitându-l la noi. Atunci am simțit că această comunitate de oameni minunați mi-au arătat cumva o recunoștință pentru meritele mele dacă pot spune așa, nu mă refer premii sau ceva…:)) Nu. Mă refer la lucrurile pe care le-am făcut pentru ei, la toate acele prietenii pe care le-am dezvoltat. Pentru asta sunt eu recunoscător.

Victor a mai spus o chestie foarte interesantă care mi-a rămas în minte:

,,Arta e ceea ce îți completează sufletul și e ceea ce îți lipsește în momentul acela din suflet.”

Ei bine, pentru mine arta a fost subiectul pe care l-am abordat de cele mai multe ori la orele astea. Poate și pentru că sunt un overthinker și îmi place să mă afund în gânduri și dacă mai am și cu cine să vorbesc despre suprarealismul lui Dali, cubismul lui Picasso, stăm până a doua zi. În artă și concepte filosofice îmi place să cred că reușesc să scap de realitate, cumva așa mă detașez eu de toate lucrurile care se întâmplă în societate și mă axez pe lucrurile care sunt importante pentru mine. E momentul în care devin egoist și mă gândesc mai mult la mine.

Acum, sunt curios. Care sunt lucrurile care te fac să fii tu cel adevărat, așa cum ceilalți nu te cunosc?

C.P.🧐

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s